Filosofia lui trebuie – la job și acasă.

de | ian. 29, 2018 | General

Cuvinte cheie

De data aceasta vă invit să punem reflectorul pe cuvintele cheie folosite. Retorica (arta de a vorbi frumos), oratoria (arta de a vorbi convingător), semiotica (ramură din logică care studiază știința semnelor) sunt doar o parte din științele de specialitate ale comunicării, care ar putea să ofere răspunsuri ca sens și semnificație pentru cuvintele ce le folosim.

Găsesc interesant următorul aspect – de ce e nevoie să folosim anumite cuvinte, devenite in final ca un laitmotiv? Ele de fapt exprimă stări, credințe, sau poate așteptări. Ascultarea activă din partea interlocutorului ar putea să identifice de fapt ce dorim să comunicăm. Dacă ar fi să urmărim discursul cuiva, ar fi asemenea unei hărți cu indicatoare care de fapt zice povestea reală din back-end și nu layout-ul frumos cu UI/UX de front-end al persoanei care emite niște mesaje. Dar câți din noi avem răbdarea să ascultăm, sau mai degrabă de ce e mai importantă replica ca răspuns? Aceast exercițiu poate fi făcut și personal și nu mă refer la ticuri verbale, ci la acele cuvinte pe care le folosim des și cu ele reușim să intensificăm ce dorim să comunicăm.

Trebuie să … deci exist

Fără a avea o analiză cantitativă în prealabil, estimez că ar fi unul din cele mai folosite termene, așa am să mă opresc la cuvântul cheie – trebuie. Și am să vă poftesc ca după ce finalizați articolul să vă setați atenția măcar pentru o zi, cât de des auziți în jur termenul menționat, sau chiar personal de câte ori îl folosiți.

Un motiv în plus, pentru că atunci când ești HR pui multe întrebări, iar răspunsurile sunt foarte importante. Faci fără să vrei un exercițiu de atenție pentru detalii, cât și stimulezi memoria pentru a face conexiuni ca unele aspecte să le deduci. Așa, că tot mai mult în ultima vreme, pentru mine a devenit ca un semnal de atenționare de cât de des aud acest termen – trebuie. Ca justificare și consolare pentru ce se întâmplă la serviciu sau chiar pentru sfera personală. Identificarea termenului vine din discuții simple cu colegii, fie din interviuri, inclusiv ca exercițiu personal de verificare de cât ori zic și eu.

Sens și semnificație

Definiția din DEX – îmi încadrează cuvântul trebuie ca:

· parte de vorbire – verb intranzitiv (impersonal) și cu origini rusești. Tot definiția spune că ne încadrăm în verbe de mișcare (ex: Traiește-ți viața la maxim!) și că pot fi ușor de recunoscut căci acțiunea lor nu poate fi exercitată asupra unui obiect;

· semnificație – necesitate (îmi trebuie ceva) / se cuvine ceva – se cade ceva (așa-ți trebuie!) / probabilitate (dacă e așa de răcoare, pe undeva trebuie să fi plouat).

Un alt aspect cel găsesc interesant de analizat și întrebat e – dar cât de des folosim trebuie când comunicăm într-o limbă străină? Cât de des folosim și ce dorim să evidențiem de fapt? Și mă refer aici la limba engleză și germană. Fac trimitere către must și have to; ori pentru limba germană care aduce după sine diferite înțelesuri pentru verbul ce-l precedă și evidențiază mesajul final – adică müssen sau dürfen. Însă mă opresc aici cu analiza, căci nu vreau să vă pierd interesul pentru detalii mult prea legate de sintaxă.

Filosofia lui trebuie

Bun, propun să ne reîntorcem la comunicarea de zi cu zi și să vedem de ce folosim atât de des trebuie. Consider cu tărie că acest termen deja are o încărcătură emoțională care, cum ziceam anterior justifică și consolează cumva situația în care suntem. Fie că e de la serviciu sau de acasă, eu aș indentifica termenul și recurența lui din mesajele pe care le primesc, ca un indicator de statisfacție. Dacă asculți atent poți constata imediat gradul de autonomie sau armonie a persoanei.

Și iată câteva exemple concrete ce cu siguranță le-ați auzit și voi atât de des: trebuie să avem rezultate mai bune / ne trebuie un buget mai mare pentru o campanie așa de creativă / ne trebuie o procedură nouă / ne trebuie încă un coleg în departament / de ce trebuie să facem X lucru? / nu am ce face cu ratele, așa că trebuie să mai stau aici, până îmi găsesc altceva / trebuie să le fac eu căci nu mai știe nimeni să le facă / pentru că am devenit părinte trebuie să renunț la mine / trebuie să mă sacrific pentru familie / trebuie să mă căsătoresc, căci am o vârstă / trebuie să am un copil, căci am o vârstă / trebuie.. trebuie.. trebuie..

Pe lângă emiterea atât de frecventă a termenului, am fost atentă și la limbajul non-verbal al emitentului. Starea de frustrare și încordare se simte de la grimase, până la tonalitatea vocii și apăsarea pe cuvântul trebuie, ori pe ce urmează după trebuie – adică justificarea.

E clar, acolo unde e trebuie în comunicarea noastră e multă nemulțumire și contexte la care de fapt participăm activ și ne asumăm situația. Adica, acceptăm pasiv și ne justificăm / scuzăm, căci asta e situația și din păcate trebuie.

Eliberarea lui trebuie

Pentru mine termenul de trebuie rezonează cu – nemulțumire, comporomis, lipsă de libertate, confuzie, coercitiv; e plin de energie negativă.

Pentru cei care au rol de coordonare sau lucrează direct cu echipa, poate fi un instrument fantastic ca din discuții de genul – interviuri, meeting-uri sau one2one-uri, să poți păstra o stare de prezență și să identifici la oamenii tăi de câte ori spun trebuie. Așa poți identifica diferite probleme din organizație – nevoi, clarificări, conflicte, nealinieri de valori și idei, și câte și mai câte. Nu mai zic, ca exercițiu personal pentru a observa singuri cât mai suntem în echilibru cu ceea ce ne dorim de fapt și realitatea în care trăim. Până la urmă de noi depinde cât mai dorim să îl ținem pe trebuie și ne justificăm pentru o situație dată, sau îl eliberăm (implicit ne eliberăm).

În concluzie

Comunicarea dintre noi se face pe multe canale și în diferite forme. Însă contează și energia cuvintelor folosite; mai ales dacă sunt verbe. Dacă îți folosești starea de mindfulness e posibil să înțelegi mult mai mult, decât să te grăbești să ai un drept la replică. Nu e nevoie sa răspunzi mereu. Mai important e să înțelegi.

A asculta cu atenție ce se comunică către tine, înseamnă a deveni un specialist ancorat în ce se întâmplă real la tine în curte; aici nu e nevoie de diplome și competențe extra. Transformi atenția pentru astfel de detalii, în cea mai valoroasă resursă – informația. Așa poți corecta, îmbunătăți sau chiar crea chestii noi. Inclusiv, față de noi – și trebuie de acasă.

Închei acest subiect, cum îmi place mai mult – cu întrebări. Așadar, tu de câte ori ai zis astăzi trebuie? Dar cât de atent ai fost în jur să constați de câte ori l-ai auzit? Acum că am văzut împreună o perspectivă semantică a unui simplu cuvânt atât de des folosit – tu cum te pregătești să îți măsori gradul de satisfacție din viața ta? Cât trebuie în procente estimezi că exista în viața ta – adică la job și acasă?

Abonare newsletter

Abonează-te la newsletter-ul nostru și primești informații cu privire la evenimentele noastre, reduceri la taxele de înscriere la evenimentele organizate de hrise.ro
Share This